Pink Floyd: Piesa considerată cea mai slabă de către fani

Pink Floyd a lansat în octombrie 1971 albumul „Meddle”, un material discografic considerat esențial pentru evoluția identității muzicale a trupei. În timp ce discul include compoziții monumentale precum „Echoes”, acesta conține și piesa „Seamus”, un blues de scurtă durată care a devenit, de-a lungul deceniilor, o prezență constantă în listele cu cele mai slabe creații ale grupului. Piesa a fost concepută ca un divertisment, fiind înregistrată cu ajutorul câinelui lui Steve Marriott, care a oferit „vocalizele” specifice. Deși David Gilmour și colegii săi au privit acest demers ca pe o glumă muzicală, fanii au manifestat o reținere considerabilă, criticii descriind piesa ca pe un element de umplere nesemnificativ. Ulterior, într-o versiune înregistrată pentru filmul „Live At Pompeii”, piesa a fost reinterpretată sub titlul „Mademoiselle Nobs”, înlocuind vocea lui Gilmour cu sunetul unei armonici, demonstrând tentativa trupei de a aborda acest episod inedit din cariera lor dintr-o perspectivă diferită.