Recenzie: Epitaphe – III

Trupa franceză de death/doom progresiv Epitaphe a revenit cu „III”, un material de studio ce marchează o schimbare nefericită în traiectoria artistică a formației. Critica adusă albumului se concentrează în principal pe o producție deficitară, unde mixajul haotic face ca elementele instrumentale să se suprapună deranjant, anulând detaliile tehnice pentru care trupa era anterior lăudată. În plus, compoziția suferă din cauza unor experimente forțate care nu reușesc să creeze o coeziune muzicală.

Materialul include încercări eșuate de a integra elemente de jazz și structuri complexe, rezultând într-o experiență confuză pentru ascultător. Interpretarea vocală și abordarea instrumentală par adesea lipsite de direcție, comparativ cu materialele lor anterioare, considerate mult mai mature și coerente. „III” rămâne un exemplu despre cum ambiția excesivă în direcția experimentală, dublată de o execuție tehnică precară, poate submina reputația unei trupe care, în trecut, a demonstrat o capacitate deosebită de a extinde granițele genului.